In diferite discutii, scrieri sf sau filme de anticipatie, omul,s-a imaginat intr-un conflict din ce in ce mai probabil, poate inevitabil, cu sistemul informational, cu computerul, cea mai performanta si larg utilizata inventie a mintii si mainilor sale.
Dupa parerea unora computerul va deveni intr-un viitor apropiat o entitate auto-activa, tot mai capabila sa isi identifice, exprime si impuna identitatea, sa isi aleaga prin propriile resurse traiectoria perceptual-procesanta, iar aceasta crescatoare autonomie interactiva se presupune ca va fi candva sursa conflictului intre om si unealta tot mai umanizata, mai dotata cu functii si reactii exprimabile lingvistic.
Este oare verosimila o asemenea viitoare adversitate om –sistem, sau este doar un pretext pentru a gasi o noua amenintare pentru societatea care intra tot mai dechis in opozitie cu natura prin efectele transformarilor aplicate ambientului.
Dealungul istoriei omul a construit si utilizat numeroase forme-functii, dar pina la computer, nici una nu putea primi, memora, prelucra-interpreta si comunica informatie.
Nu definim ‘informatia’, fiecare are o intelegere proprie mai precisa sau ambigua a acestui concept. Toti stim ca informatia patrunde in subiect prin simturi unde sufera o prima interpretare, devenind semnal neuronal, care este condus la creier unde trece prin a doua interpretare modalizanta si devine aspect realitate. Realitatea insasi mai sufera o procesare-interpretare semnificanta, inca neinteleasa procedural si se transforma in forma lingvistica, in realitate modelata semantic, controlabila modal in totalitate de subiect.
Constructia lingvistica regularizabila interactiv, poate fi privita ca o noua realitate, alcatuita forme-sensuri, fiecare sens echivaland cate o familie de forme, relatii sau schimbari naturale, sau comportamente ale subiectului.
Prin tehnici de procesare a informatiei cuantificam modal, semnificam, descriem, combinam, intelegem, folosim si valorizam lumea externa, intretinandu-ne propria fiinta materiala, conceptuala si afectiva, capabila sa perceapa, reprezinte, actioneze fizic, si mental, sa cunoasca si simta lumea si individul, intr-o varietate de feluri.
Din cele mai vechi timpuri omul a dorit sa posede o unealta dotata cu oarecare autonomie operanta, capabila sa ii asculte, intelega si satisfaca dorintele, ajutandu-l sa isi foloseasca mai bine puterile psihice in mereu reluatul efort de a produce sau obtine cele necesare supravietuirii.
Dar aceasta speranta umana de a primi mai mult decat da, de a da cu gandul, verbul si intentia si a primi cu corpul, simturile si emotiile, pare sa fie din ce in ce mai plauzibila, odata cu descoperirea metodelor de a construi o entitate capabila sa preia si proceseze informatia si sa actioneze conform unor specificatii care odata introduse in memoria sistemului il fac capabil sa execute singur o diversitate de actiuni, scapand omul de obligatia de a memora si executa pina la utimul detaliu, tot felul de acte fizice sau mentale plictisitoare dar necesare in intretinerea initiativelor fizice si conceptuale prin care isi diferentiaza, ordoneaza, rezolva si califica nevoile.
Probabil nici cei care au creat primele computere nu au crezut ca acestea vor ajunge la nivelul de performanta atins in prezent, nu atat de repede si intr-o asemenea varietate de domenii de utilizare.
Fara computer societatea actuala ingheata, enormul volum de informatii stocate, corelate si comunicate prin retelele de calculatoare, fiind vital pentru micro si macro-metabolismul socio interactiv, regional, statal sau global. Deloc nefiresc oamenii si popoarele sunt mai usor conectabile si integrabile informational decat cultural, politic, religios, sau economic.
Este oare autentica teama profesionistului in programare, sau a beneficiarului serviciilor sistemului, ca va fi candva depasit intentional, activ, intelectiv si creativ, de sistemul informational, tot mai asemanator sau superior omului, capabil sa primeasca si interpreteze-comunice volume enorme de date in timpi foarte scurti, sa actioneze mai precis, rapid, coerent, multilateral simultan si eficient decat omul, poate chiar sa aiba propria plaja de preferinte, placeri si neplaceri, de scopuri si initiative, sa se alieze cu cei asemeni lui impotriva omului care ii ignora nevoile, dorintele si interesele.
Va avea oare computerul viitorului perceptie, sensibilitate, constienta, gandire si emotie, primite prin om sau poate prin sine, se va revolta ‘el’ oare impotriva celui care l-a construit dar il trateaza ca vesnic subaltern, contestandu-I superioritatea operanta, imaginativa, poate si afectiva?
Nu credem realizabila o asemenea situatie, e putin probabila primirea prin specialist sau prin sine si asumarea de sistemul informational a unei individualitati constiente, polare valoric si optional, avand vointa proprie, inteligenta, fiind cooperabila si conflictuala in aceleasi spatii de forme, calitati, conditionari interactive, scopuri si proiecte pe care le creaza, foloseste, intretine si apreciaza omul.
Sa incercam o evaluare succinta a calitatilor specific umane si sa vedem in ce masura sunt ele transferabile calculatorului, ce sanse sunt ca tot ce este omenesc sa apartina candva si sistemului info creat de om, daca e posibil ca acesta sa se individualizeze si socializeze distinct de persoana si socializarea umana, pe care in prezent o asista si sustine. Poate oare computerul simula functia subiectivanta, observanta, interactiva, cognitiva si afectiva, proprie omului, poate el patrunde singur cele mai ascunse taine ale naturii, ajungand candva inima si creierul universului?
LUMEA ACCESIBILA
-Omul poseda perceptie, actiune, gandire si emotie, iar acestea in diferite combinatii ii definesc fiinta momentana, local aliniata sau opusa lumii reale sau lumii mentale.
Toate vietuitoarele pot culege si preocesa mesaje naturale, dar credem ca este unic modul uman de interpretare-reprezentare a acestor informatii. Posedam cinci simturi, fiecare comunicandu-ne un “discurs natural” din care partea specializata a creierului extrage o varianta de realitate.
Ochiul furnizeaza materia prima din care preluam imaginea, auzul este mediatorul formelor sonore, celelalte simturi comunica fiecare un mesaj continator de forma-proprietate sau schimbare specifica, din care prin reprezentare obtinem un interval distinct de fenomenalitate.
Continue reading Omul sau computerul?
